Postul de ieri a fost scris in graba si total ne gandit. Normal c-o sa continui sa merg la acest centru care imi face bine, in primul rand, si in al doilea rand trebuie sa respect si dorinta parintilor pe care ii iubesc enorm, doar ca nu-i pe placul si satisfactia mea.
Explicatie: In primul rand nu mai suport sa fiu atins de oricce strain care-mi face o extensie de brat si daca extensia a fost reusita sa spuna: "Muy bien, Alex!"
In al doile rand: stiu ca fiecare persoana are un miros caracteristic, e ca un nume care o identifica, stiu: dar nu prea suport!!
Buuuun, in al treilea rand, ceilalti participanti la centru ca si mine, pe langa ca au afectate mainile si picioarele, sufera si cu capul si recunosc ca eu sunt de vina ca n-am fost invatat si antrenat sa vorbesc cu astfel de persoane; urasc intrebirile care m-i se pun: unde locuiesti? cum se numeste mama ta? dar sora ta? iti place aici? si mai ales; ce culoare are telefonul tau? dar si expresiile: ce tricou frumos ai!, imi place de tine!, ce puternic esti! (chiar daca ridic o minge de plastic de 0,2 g).
Daaar sa gandim pozitiv, vorba lu Badea, am la dispozitie un timp nelimitat; poate ma obisnuiesc!!
No hay comentarios:
Publicar un comentario