Azi-dimineata la 7:15 o inima mare refuza sa mai bata. E inima lui Adrian Paunescu. E inima unui roman adevarat care si-a iubit nespus poporul si-a trait doar pentru el. E inima omului care marcheaza generatia bunicilor si parintilo nostri prin marile sale poezii. Emisiunile, concertele pe care le facea bucura un popor intreg si in versurile lui te regaseai magar in 2-3 idei.
L-am vazut ultima data in iulie inainte sa plec in vacanta, cand atat Brancu cat si Maruta au fost in casuta veche, plina de carti, premii si amintiri; locul unde se izolase fiindca de-.atunci era bolnav; si i-au luat pe rand ultimul interviu. L-am vazut palid, cu occhii mici, in lacrimi, nu se preocupa de el ca-i bolnav, se preocupa ca-ntotdeauna si se macina inauntrul lui pentru situatia critica in care se afla acum poporul nostru.
Va ramene mereu viu prin versurile sale!
No hay comentarios:
Publicar un comentario