Exista si astfel de vieti

Dint-acelea din care v-am aratat aseara. A mai facut si verisoara mea un reportaj cu o colega asemanator; tot cu oamenii strazi. Ati vazut oameni deoseama cu mine ajunsi in in situatia respectiva si te gandesti ca sunt  mii de astfel de oameni, iar daca apelezi un sondaj banal in mintea ta si te-ai gandi cat la suta au ajuns asa din cauza problemelor de familie, cat din cauza drogurilor si cat din cauza din cauza banilor. Cred ca procentul din urma e cel mai superior iar ce e cel mai  trist e c-am vazut tineri si batrini la un loc in situatia asta iar statul le ia tinerilor dreptul de a se realiza prin munca cinstita; caci nu ai unde munci; iar batranilor le ia din pensii luandu-le astfel dreptul la batranetea linistita la care au visat in toti acei zeci de ani de munca. Si ajung toti in situatia data, unii meritand insa majoritatea nu. Iar noi aratam multi din mila insa......... ramanand neputinciosi deoarece franghiile nu sunt in mainile noastre; ele raman in continuare in mainile statului!

Oamenii Strazilor

Cel care filmeaza aa fost cu mine in clasa I-VIII in Romania. Acum e la facultat la jurnalistica. Mai multe.....spun imaginile!

Ai fata de dimineata?

Fiind cat mai mult atras de media pro si considerand ca-i cel mai tare trust din Romania, va recomand ultimul concurs facut de cei de la profm trimitandu-va moacele de dimineata si puteti castiga premii misto.

Am scapat de examene!

Aseara au fost ultimele examene din ianuarie; urmeaza altele in mai. In 2 saptamani de azi primesc si rezultatele. Sper sa fie pe masura a ceea ce am scris si a efortului depus. Pentru mine si aici si in Romania orice examen sau simpla lucrare de control a fost o bucurie, un prilej bun de a-ti arata cunostintele acumulate si de  a arata cat si cum ai invatat. 

Sarbatorin un mare actor

Florin Piersic, unul din cei mai mari actori romani implineste azi 75 de ani si poate cel mai frumos cadou pentru el este cinematoraful din Cluj care-i poarta numele. E doar o parte extrem de mica  pe care i-o oferim ca popor in  comparatie cu  ce-am primit in schimb de la el zeci de ani. Trebuie iubit, apreciat si amintit mai des acum cat mai e cu noi! La multi ani, Florine, sa ne traiesti!

Tarziu sau prea tarziu??

E tarziu sau e prea tarziu sa mai schimbi ceva in tara ta fie ca  esti acolo sau in alta tara ca mine? Eu zic ca-i destul de tarziu pentru noi oameni de rand avand in vedere situatia in care e tara. Si ne e din ce in ce mai greu sa credem ca se va schimba ceva din moment ce la tv sunt scandaluri, oameni care se cearta in guvern, cum se taie pensiile si salariile, batrani care au muncit zeci de ani la stat, zile si nopti, vara si iarna 14-15 ore pe zi ajung la batranete sa l-i se ia dreptul ca-i un drept al lor, la o viata linistita si lipsita de griji. Sau cand vezi la tv ca se batjocoreste tot, de la o zi nationala, o zi de unire, o arta, o cultura sau actorii care sunt oamenii ce dupa parerea mea depun cea mai mare munca, sunt umiliti si l-i se iau din drepturi. Am crezut in 2004 ca ne luam un presedinte jucator care tine cu poporul, insa in 7 ani Romania arata ca o masea stricata a europei. Masea care produce din ce in ce mai multe carii si intr-o zi trebe scoasa pentru a nu strica si celelalte masele. Deci ca stat am putea iesi si din europa si-atunci nu e mai ramane nimic de care sa ne agatam. Atunci eu zic ca-i destul de tarziu pentru orice!

Lumea e inca vie

Braaaaaaaavoooooooo! Azi stiti c-a fost si ziua unirii. Ce ma fericeste cel mai tare e faptul ca iubitul nostru presedinte aflandu-se la Iasi a avut parte de asta. Ahaaaaa, deci uite ca mai exista oameni cu toti neuronii la locul lor care reactioneaza normal cand dau cu ocsorii de base.

Vin de la examen

Azi a fost primul examen la matematica Urmeaza maine sociale, limba si engleza iar joi naturale. Sincer a fost usor, cel putin asa m-i s-a parut mie placandu-mi matematica. Vom vedea cu vor fi celelalte, sper ca tot asa, oricum orice examen t-i se pare usor cand innveti.

Culmi des intalnite la noi

Sa fi fata de bani gata si sa n-ai numic in cutia craniana dar astfel sa apari la prezentari de moda, la televizor la emisiuni si in ziare sau combinandu-te cu un miliardar in euroi nu-i o culme; e o realizare. Bravo! Insa la noi romanii, la majoritatea l-i se potriveste foarte bine in modul de viata si in gandire cateva culmi. Acestea ar fi urmatoarele:
1. Sa ai bani fara sa muncesti
2. Sa iei un examen fara sa inveti
3. Sa slabesti stand 10 ore la pc si mergand 100 m pe jos
4. Sa ajungi in rai fara sa mori
5. Sa castigi la loto fara sa joci

Sa simti ca traiesti......

Viata am primit-o cu totii pentru a o trai si a ne bucura de ea. Traieste-ti viata la maxium indiferent daca esti roman in tara ta sau rezident ca mine in alta tara! Nu conteaza, trebe sa traiesti din plin! Sa traiesti din plin ce inseamnaa? Sa ai prietenni, sa iesi, sa te distrezi insa cu cap, sa faci sport, mentinandu-te astfel in forma si avend un corp sanatos, sa te zbati si cu probleme minore; o masea, o ceva, trebe sa treci prin toate. Sa faci un curs care sa-ti echivaleze studiile in cazul in care stii ce vrei sa faci mai departe. Eu saptamana vitoare am examene 3 zile; acum si in mai, si ma gandesc cu groaza ca in fiecare an cand merg am colegi care dau o data cu mine care nu dau mai deloc interes; vin neingrijiti cine stie de unde, scriu 2-3 lucruri si pleaca; nu-i intereseaza daca iau examenele sau nu; insa nu realizeaza ca sunt in tara unde statul ofera fooooart mult interes tineretului avand o diploma poti face multe lucruri in comparatie cu Romania; insa din pacate ei n-au vazut cum e la noi si nu pot sa faca comparatie; neputand astfel sa realizeze ce li se ofera in propia lor tara;  raman cu baruriule s umblatul pe strazi.

Sa simti ca treiesti e si sa te distrezi, insa altfel, sa razi de tot ce-i caraghios la tv sau in presa de care chiar merita sa razi, saiesi la un gratar, s-asculti o muzica, sa mergi la munte sa-ti dai drumu c-o sanie sau un celofan din varf, la mare in valurile mari etc. Intr-un cuvant sa simti ca traiesti e minunat!

Cretineii cu benzina

De 2-3 saptamani am auzit si eu ca ieri, azi si maine e greva la benzinarii; in sensul ca nu se alimenteaza cu carburant, soferii facand greva. Prostie crancena!! Daca vrei sa faci in Romania un protest adevarat nu se face asa; daca chiar vrei vrei sa faci un protest, ca populatie, inspre ieftinirea carburantului nu alimentezi 2-3 saptamani, chiar o luna; asa nu ajuta la nimic; nimeni nu te ia in seama; ca poti bine merci sa alimentezi duminica si sa te tina pana joi! Deci asta nu-i protest! Protest e sa mergi vreo luna cu RATB-ul sau matroul, sa nu scoti masina deloc din parcare si atunci da! Se va schimba ceva? Si-atunci sunt slabe sanse! Eu cred ca Romania e la pamant din punct de vedere politic sau economic si niciun protest, nicio revolta, nnicio incantatie nu va mai scoate tara din gaura in care e varata. Deci dragi cretinei, dragi cefe groase, dragi maiouri p-afara, bagati tata benzina ca nu se schimba nimic!!

Mostenirea, un nou sezon

Mostenirea, cel mai tare serial din Romania revine in cel de-al doilea sezon astazi la PROTV. Daca supravietuieste State si cum, dfaca apar intrigi noi, personaje noi sau nu vom vedea de astazi de la 22:15 (ora Ro) la PROTV. Fiti acolo!

Insist putin; Scrisoarea a III-a!

Poezia mea preferata scrisa de Eminescu. Reprezinta un moment din istoria noatra ca popor!

Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
Ce cu-a turmelor păşune, a ei patrie ş-o schimbă,
La pământ dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă.
Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară
Şi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.
Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;
Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;
Codrii se înfiorează de atâta frumuseţe,
Apele-ncreţesc în tremur străveziile lor feţe,
Pulbere de diamante cade fină ca o bură,
Scânteind plutea prin aer şi pe toate din natură
Şi prin mândra fermecare sun-o muzică de şoapte,
Iar pe ceruri se înalţă curcubeele de noapte...
Ea, şezând cu el alături, mâna fină i-o întinde,
Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde:
- Las' să leg a mea viaţă de a ta... În braţu-mi vino,
Şi durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o...
Scris în cartea vieţii este şi de veacuri şi de stele
Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieţii mele.

Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă... dispare;
Iar din inima lui simte un copac cum că răsare,
Care creşte într-o clipă ca în veacuri, mereu creşte,
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte;
Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde
Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde;
Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari,
Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari;
Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână -
Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.
Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri
Şi corăbiile negre legănându-se pe râuri,
Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri,
Mările ţărmuitoare şi cetăţi lângă limanuri,
Toate se întind nainte-i... ca pe-un uriaş covor,
Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor -
Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac
În întinsă-mpărăţie sub o umbră de copac.

Vulturii porniţi la ceruri pân' la ramuri nu ajung;
Dar un vânt de biruinţă se porneşte îndelung
Şi loveşte rânduri, rânduri în frunzişul sunător,
Strigăte de-Allah! Allahu! se aud pe sus prin nori,
Zgomotul creştea ca marea turburată şi înaltă,
Urlete de bătălie s-alungau dupăolaltă,
Însă frunzele-ascuţite se îndoaie după vânt
Şi deasupra Romei nouă se înclină la pământ.

Se cutremură sultanul... se deşteaptă... şi pe cer
Vede luna cum pluteşte peste plaiul Eschişer.
Şi priveşte trist la casa şeihului Edebali;
După gratii de fereastră o copilă el zări
Ce-i zâmbeşte, mlădioasă ca o creangă de alun;
E a şeihului copilă, e frumoasa Malcatun.
Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet,
Că pe-o clipă se-nălţase chiar în rai la Mohamet,
Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naşte,
Ai căruia ani şi margini numai cerul le cunoaşte.

Visul său se-nfiripează şi se-ntinde vultureşte,
An cu an împărăţia tot mai largă se sporeşte,
Iară flamura cea verde se înalţă an cu an,
Neam cu neam urmându-i zborul şi sultan după sultan.
Astfel ţară după ţară drum de glorie-i deschid...
Pân-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid...

La un semn, un ţărm de altul, legând vas de vas, se leagă
Şi în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă;
Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah şi spahii
Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii;
Răspândindu-se în roiuri, întind corturile mari...
Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari.

Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ.
Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreţ:
- Ce vrei tu?
- Noi? Bună pace! Şi de n-o fi cu bănat,
Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat.

La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort
Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port.
- Tu eşti Mircea?
- Da-mpărate!
- Am venit să mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.
- Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit,
Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit!
Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi;
Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi,
Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,
Să ne dai un semn şi nouă de mila Măriei tale...
De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris şi pentru noi,
Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.
- Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândeşti că pot
Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?
O, tu nici visezi, bătrâne, câţi în cale mi s-au pus!
Toată floarea cea vestită a întregului Apus,
Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună
Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună.
S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta,
Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,
Fulgerele adunat-au contra fulgerului care
În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ şi mare.
N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face,
Şi Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace;
Pentru-a crucii biruinţă se mişcară râuri-râuri,
Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri;
Zguduind din pace-adâncă ale lumii începuturi,
Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,
Se mişcau îngrozitoare ca păduri de lănci şi săbii,
Tremura înspăimântată marea de-ale lor corăbii!...
La Nicopole văzut-ai câte tabere s-au strâns
Ca să steie înainte-mi ca şi zidul neînvins.
Când văzui a lor mulţime, câtă frunză, câtă iarbă,
Cu o ură ne'mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă,
Am jurat ca peste dânşii să trec falnic, fără păs,
Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs...
Şi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?
Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedec de-un moşneag?
- De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti
Nu e om de rând, el este domnul Ţării Româneşti.
Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti,
Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oşti.
După vremuri mulţi veniră, începând cu acel oaspe,
Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu a lui Istaspe;
Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod,
De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod;
Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă
Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământ şi apă -
Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt,
Cum veniră, se făcură toţi o apă ş-un pământ.
Te făleşti că înainte-ţi răsturnat-ai valvârtej
Oştile leite-n zale de-mpăraţi şi de viteji?
Tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus?...
Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?
Laurii voiau să-i smulgă de pe funtea ta de fier,
A credinţei biruinţă căta orice cavaler.
Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul...
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;
N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!

Şi abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium!
Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium,
Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase,
Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă;
Călăreţii umplu câmpul şi roiesc după un semn
Şi în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn,
Pe copite iau în fugă faţa negrului pământ,
Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt,
Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni,
Orizontu-ntunecându-l, vin săgeţi de pretutindeni,
Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie...
Urlă câmpul şi de tropot şi de strigăt de bătaie.
În zadar striga-mpăratul ca şi leul în turbare,
Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare;
În zadar flamura verde o ridică înspre oaste,
Căci cuprinsă-i de pieire şi în faţă şi în coaste,
Căci se clatină rărite şiruri lungi de bătălie;
Cad asabii ca şi pâlcuri risipite pe câmpie,
În genunchi cădeau pedestri, colo caii se răstoarnă,
Când săgeţile în valuri, care şuieră, se toarnă
Şi, lovind în faţă,-n spate, ca şi crivăţul şi gerul,
Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul...
Mircea însuşi mână-n luptă vijelia-ngrozitoare,
Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare;
Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliţi,
Printre cetele păgâne trec rupându-şi large uliţi;
Risipite se-mprăştie a duşmanilor şiraguri,
Şi gonind biruitoare tot veneau a ţării steaguri,
Ca potop ce prăpădeşte, ca o mare turburată -
Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată.
Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mână,
Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română.

Pe când oastea se aşează, iată soarele apune,
Voind creştetele nalte ale ţării să-ncunune
Cu un nimb de biruinţă; fulger lung încremenit
Mărgineşte munţii negri în întregul asfinţit,
Pân' ce izvorăsc din veacuri stele una câte una
Şi din neguri, dintre codri, tremurând s-arată luna:
Doamna mărilor ş-a nopţii varsă linişte şi somn.
Lângă cortu-i, unul dintre fiii falnicului domn
Sta zâmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte,
S-o trimiţă dragei sale, de la Argeş mai departe:
"De din vale de Rovine
Grăim, Doamnă, către Tine,
Nu din gură, ci din carte,
Că ne eşti aşa departe.
Te-am ruga, mări, ruga
Să-mi trimiţi prin cineva
Ce-i mai mândru-n valea Ta:
Codrul cu poienele,
Ochii cu sprâncenele;
Că şi eu trimite-voi
Ce-i mai mândru pe la noi:
Oastea mea cu flamurile,
Codrul şi cu ramurile,
Coiful nalt cu penele,
Ochii cu sprâncenele.
Şi să ştii că-s sănătos,
Că, mulţămind lui Cristos,
Te sărut, Doamnă, frumos."

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii...
În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut;
Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut
Poţi să-ntâmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo?
Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!
O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,
Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţ,
Şi cu voi drapându-şi nula, vă citează toţi nerozii,
Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii.
Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini,
Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,
Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră
De la munte pân' la mare şi la Dunărea albastră.

Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?
Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască...
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri...
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!

La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,
Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,
Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos...
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană...
O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Eminescu - Revedere

— Codrule, codrutule,
Ce mai faci, dragutule,
Ca de cand nu ne-am vazut
Multa vreme au trecut
Si de cand m-am departat,
Multa lume am umblat.
— Ia, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupandu-le,
Apele-astupandu-le,
Troienind cararile
Si gonind cantarile;
Si mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cararea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Umplandu-si cofeile,
Mi-o canta femeile.
— Codrule cu rauri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tanar precum esti
Tot mereu intineresti.

— Ce mi-i vremea, cand de veacuri
Stele-mi scanteie pe lacuri,
Ca de-i vremea rea sau buna,
Vantu-mi bate, frunza-mi suna;
Si de-i vremea buna, rea,
Mie-mi curge Dunarea.
Numai omu-i schimbator,
Pe pamant ratacitor,
Iar noi locului ne tinem,
Cum am fost asa ramanem:
Marea si cu raurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna si cu soarele,
Codrul cu izvoarele.

Zi enimesciana

Spatiul dintre carpati si  dunare a fost in todeauna in urma cu sute de ani plin de cultura, arta, teatru, literateratura si tot ce da mai multa valoare unei patri. Din pacate n-a mai ramas aproape nimic, putini mai scriu  azi poezii, mai joaca teatru sau mai sunt interesati de cultura in general. Insa vorbind de literatura secolului XIX descroperim unul din cei care-a scris zeci si zeci de poezii. El este Mihai Eminescu nascut astazi in urma cu 161 de ani. Dupa mine cel mai mare poet roman al secolului XIX; poeziile lui n-au cum sa nu ne vina in minte, si un copil de gradinita trebuie sa fi auzit sau invatat vreo poezie de-a lui; era poetul care-l puteai citi dimineata, in orce moment din zi, seara la culcare; orcand. Te regaseai in poeziile lui pentru ca erau inspirate din realitae, din viata, din natura; era un iubitor de natura, majoritatea poeziilor sale erau inspirate din natura, viata, dragoste. Astazi, in 1850 se nastea in primul rand poetul si apoi omul Mihai Eminescu!

Vine sau nu vine???

Toata omenirea plecand din America indepartata de nord, oprindu-se treaba pe-aici prin Spania si apoi ajungand pana-n Romania; vorbeste de controversatul an 2012 si apocalipa care prevesteste ,,THE END-ul" nostru. Eo o tema interesanta pe care o abordeaza oamenii de stiinta fie c-au terminat o facultate, fie un masterat, fie sunt oligofreni obisnuiti care din lipsa de ocupatie sau din lipsa de ,,vanzare" nu stiu ce sa mai scoata si spun tot felul de tampenii in ziare si la tv. Eu unul nu cred; cel putin nu asa; cazand bolovani imensi dinn cer si arzand orasele, plimbandu-se focul pe strada. NU! Nu asa! Inteleg ca computerele noastre pe care le-am creat din propie imaginatie pot face multe, pot reda multe scenarii, insa nici cel mai mare astrolog nu stie cand si in ce va consta acest sfarsit. Asa ca mai usor cu parerile si previziunile mai deontologilor!!

Rectificare

Scuze publice!! Am spus pe acast blog cu 2 zile dupa selectia nationala ca Claudia Pavel ne va reprewzenta in 2011 la eurovizion. Nu! Sunt baietii de la hotel fm cei care ne vor reprezenta! Au fost
la Maruta; au spus c-au fost oameni obisnuiti cu meserii normale, unul chiar spunea c-a fost gunoier; si s-au apucat de cantat si iata c-au ajuns sa reprezinte Romania la eurovizion! Descoperim pe zi ce trece talente! Romanii, chiar avem valori, trebuiesc doar cautate si promovate mai mult!

Habar nu ai de ce esti in stare !!!

El poate! Si noi putem! Haideti!

Un nou sezon happyhour

Azi Maruta se-ntoarce la happyhour. Cum va incepe anul, daca se schimba targhetul de invitati, daca se micsoreaza numarul de scandaluri sau daca vor mai fi promovate atat siliconatele din tabloide vom vedea de azi de la 5 fara un sfert. Eu de maine de la 9 dimineasa ca la 5 am gimnastica. Va pup!

Inca un film bun!

Marca senzationalului Sergiu Nicolaescu. E inspirat din crima de la Cernavoda. Daca iese il voi vedea sigur, ori la tv, ori online!!

Cum era de asteptat asa s-a si intamplat!!

6 zile oarecum linistite au trecut din 2011 dupa care a venit bomba cea mare. Fix in ziua cand crestinii sarbatoresc botezul prea sau mega sfintitului TATA prin aruncarea unei cruci in apa si 7 grasi afalti sub inflenta alcohoolui sar s-o ia; iubitul nostru presedinte T. B, (Ca nu merita ca bateriile tastaturii se se consume pe numele intreg) anunta ca ne vom imprumuta su anu´ asta cu vreo x sau y, nu conteaza, milioane de  euroi la FMI. Va dati seama? Va dati seama ce inseamna asta? Sau va dati seama in ce gaura intra Romania anul acesta? Sau realizati ca Romania nu produce nimic din care sa-si asigure nici 10% din bugat? Nimic! Nici hartie igienica nu produm noi! Sa poti sa spui: Uite, sulu´ asta de hartie noi  l-am facut! NU!! Cei de la FMI se vor satura, ne nor mai da, DACA ne vor mai da 2-3 imprumuturi dupa care gata, ne vor arunca ca pe o masea stricata, vor zice; Cine sunt mah balcanii aia intre Ungaria si Bulgaria? Pamant pustiu! Si-attunci ce vom face? Mi-e mila sa spun variantele male de solutii, il las pe dom´ marinar! T.B ai cuvantu´!!

Teatru de calitate.......

Despre Huidu si propiul noroc

De 10 ani inceoace pe prima tv ruleaza si se desfasoara ce mai mare cronica cu 2 carcotasi din Romania. E..... zilele dinaintea anului nou era sa ramanem fara unul din  ei; fara huidu. La schi in austria a avut un accident si a stat vreo 3-4 zile in coma. Si-a revenit! A vorbit cu medici si familia! Urmeaza in scurt timp s-ajunga acasa!! Mie, cand am  auzit de el (mi-a zis maca-mea saptamana trecuta cand s-antampla ) de un singur lucru mi-a fost teama; sa nu moaraa. Si nu pentru ca eram fan; pentru ca nu urmaream aproape niciodata cronica carcotasilor; ci pentru ca nu mai vroiam sa vad iar la tv ca se isca un scandal montruos pe seama unui om care-a contruit ceva in televiziune. Era considerat cel mai mare cronicar roman. Si slava domnului avea de unde sa se iste un scandaaaal!! Baiatul sta pe-o saltea de bani, socru-sau e patron la prima;; deci slava domnului pana cam pana pe la tomnicica aveau ce vorbi! Na ca nu v-a mers; paramecilor si inumanilor si nebotezatilor care asteptati sa moara cineva ca sa vindeti..

Si sper sa revina cat de curand la tv si sa rada el in continuare din toti plamanii de cautatorii de  vanzare si audienta pe spatele alor morti! Te-asteptam sa te-ntorci Huidule!

Bine pa!!

Gata vacanta, azi aa fost prima zi de scoala!!

Claudia Pavel - reprezentanta Romaniei

Ea ne va reprezenta anul acesta la eurovizion in Germania. In noaptea de revelion a fost selectia nationala. O voce absolut superba!!

Bun venit 2011!

Noaptea trecuta zeci de milioane de romani majoritatea de religie ortodoxa au sarbatorit in modul caracteristic trecerea in noul an. Uni in romania, altii in alte tari, ne-am sunat familiile si prietenii si ne-am urat reciproc un an mai bun. Un an mai bun ce inseamna in mintea noastra, ne impartim aceleasi urari in fiecare an din pura obisnuinta sau indatorire fata de rude sau apropiati, sau chiar ne gandim chiar la ce inseamna un an mai bun pentru noi si acestia? Un an mai bun inseamna in primul rand sa ai sanatate, apoi sa ai de lucru ca sa-ti satisfaci nevoile si placerile, sa te intalnesti cu rudele si prietenii cat mai mult, sa pleci in vacante, sa t-i se asculte parerile si opiniile, sau pur si simplu sa poti sa-ti faci siu micile placeri ale vietii, un gratar, un pescuit, o plimbare in aer liber.

Un an mai bun si fericit tuturor!